Mi se spune "Câine Tâmpit"

Măi, mie-mi plac sărbătorile. Mesele, mâncarea, carnea, faptul că de obicei sunt o grămadă de oameni şi nu se prind dacă am furat ceva sau nu…

Ceea ce nu-mi place este spălatul. Bleah, de fiecare dată trebuie să cureţe în toată casa, Mr. Proper, aspirator, ş.a.m.d. Cu ocazia asta au descoperit şi ventolinul pe care l-am furat de Crăciun şi voma de sub pat. Credeam că poate dispare până o găsesc, dar se pare că m-am înşelat. Eh, a fost un accident, se mai întâmplă. Oricum, când am vrut să îl avertizez p-ăla cu care dorm în cameră, s-a întors cu spatele şi mi-a spus să îl las în pace. Greşeala lui! Ce, doar pentru că nu pot vorbi înseamnă că-s prost?

În fine, dacă tot spălau în casă s-au gândit să mă spele şi pe mine. Nu că am ceva cu apa personal, dar când eram mic am fost spălat de un handicapat care era să mă înece. Ba chiar îmi place să înot. Am făcut asta odată în Finlanda. Dar până la urmă tot stăpânii au avut de suferit cu părul meu.

Revenind, am încercat să-mi păstrez calmul până să ajungă la cap. Urăsc asta. Pe corp  nu mă deranjează, dar întotdeauna îmi dă cu apă prea rece pe cap. Şi mereu mă face să înghit porăcria aia de şampon. Mai rău decât boabele ălea infecte pentru câini… Cel mai mult mă bucură prosopul, însă. Îmi place să mă şterg singur. Într-un fel, mă şi scarpin. Ador să fiu scărpinat.

Totuşi, dacă mi-ar umple o cadă cu apă aş fi în stare să mă spăl şi singur. De fapt, o fac în fiecare zi, dar toată lumea o consideră scârbos.

În fine, Paşte Fericit vouă şi javrelor voastre!

Poate nu mă credeţi în măsură să vorbesc despre aşa ceva, dar să ştiţi că vă înşelaţi amarnic.

Mulţi mi-au spus “ah, ce bine e să fii ca Puffi – nu faci nimic toată ziua!”. Da, este adevărat că viaţa mea este atât de plictisitoare încât pot spune că dacă cineva atinge mingea aceea jumătate distrusă, sunt cel mai fericit de pe Pământ. Ideea este că nimeni nu se joacă cu mine. Cred că mă socotesc prea bărtân. Înainte, când se mai juca lumea cu mine pe afară, obişnuiam să dau două ture după care să mă întorc în casă, lăsându-mi partenerul cu ochii-n soare.

Dar totuşi, ei insistă şi spun că o viaţă saturată de lene e mai bună decât una plină cu referate, disertaţii, teze, ore de predat, etc. Eu unul, să ştiţi că aş face schimb cu voi oricând. Da, după care îmi voi bate joc de voi, vă voi pune porecle stupide, vă voi închide în WC pentru că aţi băut apă din toaletă, etc. Iar voi, săracii de voi, nu veţi putea face nimic împotriva mea. În cel mai bun caz, să mă muşcaţi. Dar veţi fi mici şi fragili.

Probabil că spun astea din perspectiva unui conducător, aşa cum îmi place să fiu. Deşi nu am avut mai niciodată ocazia, câteodată am încercat să preiau controlul unei situaţii. Desigur, nimeni nu şi-a dat seama.

Nu mai fiţi invidioşi pe mine, zău aşa. Nu vă mai doriţi să renunţaţi la viaţa de om. Este cea mai mare greşeală pe care o puteţi face.

Cred că am uitat să spun că împart terenul cu alt câine, Kiki. Se pare că nici el nu a scăpat de nume tâmpite. I se mai spune şi Ţuţu. Când era mic îi spuneau Pupuţă. Cât de nebun trebuie să fii? Chiar, vouă v-ar place să aveţi astfel de porecle? Noi nu putem protesta, dar chiar nu vedeţi suferinţa din ochii noştri?! Chair nu v-aţi dat seama ce ruşine e pe noi când mergem la plimbare şi voi ne strigaţi “pupuţă, vino-n ‘coa!” şi ceilalţi câini fac pe ei de râs? De ce credeţi că nu vrem s-o luăm mereu pe acelaşi traseu?

Am văzut porecle stupide şi la oameni. Vouă poate vi se pare amuzant, dar gândiţi-vă puţin la cel poreclit!

Şi aşa am deviat rău de tot de la subiect. Ieri, cretina de o am şi la blogroll s-a dus la plimbare. Şi pe cine a luat? Pe mine? NUUU! CUM SĂ MĂ IA PE MINE!! CE, VREŢI SĂ IA PURICI?!

Ah, pardon. Mi-am cam ieşit din pepeni.

L-a luat pe câinele ăla surd, împuţit şi bleg!

Spun bleg pentru că ar putea muri de foame cu mâncarea lângă el dacă stăpânu’ ar pleca pentru mai multe zile. E un câine foarte ciudat, şi nu e bine să fie aşa în privinţa mâncării. Cred că dacă s-ar duce şi ăsta în Franţa ca ailaltă stăpână, ar muri mai mult de depresie decât de foame. Câinii trebuie să fie lacomi în privinţa mâncării. Trebuie să nu se lase niciodată. Trebuie să mănânce TOTUL, până nu mai e.

Cât despre plimbare, cred că a pălăvrăgit toată ziua. Şi desigur, pentru că e surd a trebuit să-mi tipe în urechi, ca să mă surzească și pe mine.

Ăsta-s eu. Mi s-a tot spus că am moacă de tâmpit, dar parcă ciufulitul era sexy. Zău că nu mai înţeleg tâmpenia asta numită modă.

Poza-i făcută de o cretină care nu ştie să nici să regleze o cameră dar care se mai şi dă mare fotografă. Când n-are ce face, mă ia în pat şi mă trage de mustăţi. Cum ţi-ar plăcea să te trag şi eu de părul de la subraţ?!

Desigur, nu le pasă. În fond, eu nu am degete opozabile, cum am citit într-o carte, şi am o limbă prea mare pentru a-i înjura când mă enervează. Deci, automat, sunt prost.

Asta mi se spune tot timpul. Câine prost, tâmpit, idiot, cretin, etc. Şi am făcut chestia asta, plog, sau cum dracu’ s-o numi, exact ca să le demonstrez cretinilor ce împart casa cu mine că pot să fiu chiar mai tare ca ei. Din păcate, dacă mă prinde aia cu labele pe laptopu’ ei, am belit-o. Am văzut odată un film în care un câine îşi făcea nevoile pe un laptop şi îmi amintesc că mi-a fost frică să mă uit la continuare. Cred că am închis ochii la partea cu veterinarul.

Deci dacă nu mai postez, ştiţi ce-am păţit.

Apropo, sunt un bichon havanez, dacă vă întrebaţi.